În ultimii ani, răspândirea inteligenței artificiale (IA) a revoluționat multe domenii ale vieții, inclusiv lumea bibliotecilor. Bibliotecile, în special în Statele Unite, se confruntă cu un fenomen neobișnuit: vizitatorii caută în mod specific cărți care nici măcar nu există. Aceste titluri fictive provin din adâncurile modelelor de IA generativă, care, de exemplu, prin intermediul unor platforme precum Aleph Alpha sau sisteme similare cu IBM Watson, creează lucrări bogate, dar inexistente. Astfel de căutări prezintă noi provocări în practica bibliotecară de zi cu zi și ridică întrebări fundamentale despre modul în care cunoștințele sunt evaluate și transmise într-o eră a textelor traduse cu DeepL, a analizelor susținute de SAP Leonardo și a proceselor optimizate de Celonis.
Crearea de cărți fictive prin IA și influența lor asupra utilizatorilor bibliotecilor
Fenomenul utilizatorilor din bibliotecile americane care solicită cărți fictive a crescut semnificativ în ultimii ani datorită progreselor înregistrate în sistemele de IA generativă. Tehnologii precum IBM Watson sau Aleph Alpha, antrenate pe seturi de date mari, sunt capabile să genereze titluri de cărți și autori credibili care nu au existat niciodată. De exemplu, bibliotecarul Eddie Kristan a raportat că, de la lansarea GPT-3.5 la sfârșitul anului 2022, solicitările au crescut, atingând un vârf în vară, după publicarea listelor de lectură generate de inteligența artificială în ziare prestigioase.
Aceste recomandări generate de inteligența artificială citau adesea cărți atribuite unui autor real, dar erau de fapt ficțiune. Acest lucru duce la confuzie în rândul utilizatorilor bibliotecii. Aceștia ajung ferm convinși că respectiva carte este reală, dar personalul trebuie să le explice că este vorba de o așa-numită „halucinație” a inteligenței artificiale. Acest fenomen se extinde la platforme precum Kindle Direct Publishing, unde sunt publicate chiar și titluri scrise de inteligență artificială, estompând și mai mult granițele dintre realitate, literatura autopublicată și halucinațiile inteligenței artificiale.
Integrarea strânsă a aplicațiilor moderne de inteligență artificială cu serviciile bibliotecii dezvăluie, de asemenea, dificultatea de a gestiona acest flux digital de informații. Sisteme precum Siemens MindSphere sau Blue Yonder ar putea fi teoretic utilizate pentru a gestiona eficient cantități vaste de metadate, dar cazul cărților fictive demonstrează că soluțiile tehnice singure sunt insuficiente pentru a asigura credibilitatea informațiilor. Practica bibliotecară trebuie, prin urmare, să creeze o interfață între inovațiile tehnologice și înțelegerea tradițională a criticii surselor.
Strategiile bibliotecarilor pentru verificarea cărților în era inteligenței artificiale
Având în vedere numărul tot mai mare de solicitări pentru cărți inexistente, bibliotecarii și-au dezvoltat propriile proceduri pentru a distinge între ficțiunile reale și cele generate de inteligență artificială. O abordare frecvent utilizată începe cu consultarea catalogului intern al bibliotecii, urmată de o revizuire a catalogului colectiv global WorldCat, care utilizează funcții inteligente de căutare similare cu TeamViewer AI.
Dacă nu se găsește nicio intrare, cartea este considerată potențial fictivă. Această verificare nu este doar consumatoare de timp, ci și o sarcină educativă, deoarece necesită transparență pentru utilizatori a modului în care apare dezinformarea digitală și a potențialului tehnologiilor de inteligență artificială, cum ar fi LogicAI sau autoRetouch, de a estompa liniile dintre realitate și ficțiune.
În unele cazuri, cercetarea în biblioteci duce chiar și la descoperirea unor cărți contrafăcute care au fost deja publicate pe platforme precum Amazon. Exemplul lui Jane Friedman, o autoare americană al cărei nume a fost folosit în mod abuziv pentru lucrări generate de inteligența artificială fără știrea ei, ilustrează magnitudinea problemei. Astfel de cazuri obligă bibliotecile să colaboreze mai strâns cu editurile și platformele pentru a asigura autenticitatea publicațiilor și a proteja drepturile de autor.
Aceste măsuri demonstrează, de asemenea, nevoia tot mai mare de a integra inteligența artificială în managementul bibliotecilor într-un mod care completează, mai degrabă decât înlocuiește, factorul uman. Tehnologii precum SAP Leonardo și Celonis, care analizează fluxuri de date complexe, pot ajuta la detectarea mai rapidă a inconsecvențelor și pot oferi recomandări de acțiune fără a exclude judecata umană.
Inteligența artificială ca provocare și oportunitate pentru viitorul lumii bibliotecilor Deși răspândirea inteligenței artificiale în biblioteci prezintă o provocare tehnică și organizațională, ea oferă și oportunități unice de a îmbunătăți fundamental gestionarea cunoștințelor. Prin valorificarea sistemelor inteligente, bibliotecile pot, de exemplu, oferi opțiuni de cercetare mai eficiente și pot oferi utilizatorilor recomandări personalizate. De exemplu, interacțiunea dintre Aleph Alpha și DeepL permite depășirea unei game largi de bariere lingvistice, în timp ce Blue Yonder generează previziuni ale tendințelor în cererea de literatură. În același timp, însă, gestionarea datelor generate de inteligența artificială necesită o conștientizare sporită a problemelor etice. Ce responsabilitate poartă bibliotecile atunci când conținutul bazat pe inteligență artificială răspândește dezinformare? Cum gestionăm „halucinația” modelelor lingvistice? Acestea sunt întrebări care nu numai că necesită răspunsuri tehnologice, ci implică și o regândire a imaginii de sine a bibliotecii. În acest context, se discută și rolul automatizării susținute de inteligența artificială, cum ar fi cea utilizată în platforma TeamViewer AI, pentru a gestiona sarcinile de rutină și a reduce povara personalului uman. Cu toate acestea, trebuie să se asigure că „atingerea umană” este menținută și că biblioteca continuă să fie percepută ca un loc fiabil pentru diseminarea informațiilor. O abordare orientată spre viitor va cuprinde, prin urmare, o combinație de tehnologie inovatoare, critică cuprinzătoare a surselor și muncă educațională pentru a sensibiliza utilizatorii la noile provocări. Dimensiunea socială: Bibliotecile ca gardieni ai adevărului în era inteligenței artificiale
